Si totusi...am renuntat la singura persoana care tinea la mine cu adevarat

Deci...nu stiu ce e cu mine...incep sa iti simt lipsa intr`un oarecare mod... nu e bine...stiu asta...si totusi ma intreb de ce...mi`e dor de ceea ce imi spuneai...(chiar daca probabil ma minteai)dar erai asa de dulce cu vorbele alea ...mi`e dor de clipele in care ne impacam...ne comportam ca doi copii...mii de vorbe dulci care ne apropiau...dar in acelasi timp ne desparteau...ma simteam ca in al 9lea cer cand ne impacam si imi ziceai ca ma iubesti...ai reusit sa faci din mine ceea ce nu am crezut... credeam ca mi`am gasit ingerul pazitor...as fi stat o viatza langa tine...dar e prea tarziu... e prea tarziu ca sa iti mai spun ce simt acum...acum e altcineva...pe bune,chiar mie dor de clipele in care veneai la mine sa te iert...si eu...eu nu stiam cum sa ii multumesc lui Dumnezeu ca mi te aducea inapoi de fiecare data...si de fiecare data devenea totul si mai dulce...am trecut de doua ori peste lumea rea care nu ne vroia impreuna...si nu ne pasa...insa a treia oara nu a mai mers...tie chiar ti`a pasat de lume...nu de mine
"da`mi 5 minute..."
5 minute au fost de ajuns incat sa imi intri la inima...dar de scos chiar nu pot in 5 minute...
as putea sa ma intorc la tine...dar decat sa ne facem rau reciproc mai bine asa...